O mare minune săvârșită de Părintele Justin recent, prin nașterea unei fetițe binecuvântate

Mi-am propus să scriu aceste rânduri de ceva timp, însă de fiecare dată când mă gâdeam să scriu interveneea câte ceva, nu știu dacă de această dată voi reuși, însă sper din tot sufletul să reușesc, mai ales și datorită locului special  unde mă aflu – mănăstirea Paltin – Petru Vodă.
Este aproape 12 noaptea și peste câteva momente vom păși în data de 16 iunie 2021. Pentru unii, o dată obișnuită, însă pentru familia noastră este una cu totul deosebită. E ziua în care părintele Justin Pârvu a trecut în veșnicie.
Pe părintele Justin nu l-am cunoscut în viață, deși student fiind la teologie am auzit de multe ori despre el și predicile sale, care îndemnau lumea să fie precaută la vremurile și pericolele vremurilor pe care le trăim. Mi se părea ceva banal și lipsit de importanță atunci, recunosc. L-am cunoscut, cu adevărat, acum aproape un an de zile, iar de atunci este nelipsit din viața noastră și despre asta vreau să scriu…
Anii studenției au trecut demult, iar azi sunt preot în cadrul Mitropoliei Basarabiei și secretar al Cabinetului Mitropolitan. Sunt căsătorit de aproximativ 10 ani cu soția mea Simona-Svetlana(nume de botez) iar cu aproximativ 9 ani în urmă, la începutul căsătoriei noastre, am trecut printr-o încercare grea, o pierdere prematură a sarcinii. Din acel moment nu am mai reușit să avem parte de bucuria nașterii de prunci, deși ne doream foarte mult și am făcut multe investigații în acest sens. Toate investigațiile ne arătau că suntem sănătoși ambii, cu mici probleme la soție, dar care nu erau probleme de infertilitate.
Cu cât trecea timpul mai mult așteptarea era și mai grea. În neputința mea, mă gândeam la toate variantele posibile: adopție sau chiar fertilizare in-vitro. Știu și nu încurajez acest mod de concepere, însă aș fi fost în stare de orice la cât de mult iubesc copii și îmi doream să îi am. Am omis din calcul cel mai important: Rugăciunea.
Între timp aflasem că un bun prieten de al meu – preot( părintele Florin-Mihai Acatrinei din parohia Medleni-Ungheni, R. Moldova ), mergea adesea la mănăstirea Paltin, unde mai slujea și de fiecare dată îmi vorbea cu un entuziasm deosebit despre părintele Justin și cât de mult îl ajută părintele în lucrarea frumoasă pe care o realizează în parohia sa.
rinte justin parTrebuie să menționez și faptul că de felul meu sunt un alt fel de Toma. Nu contest existența lui Dumnezeu, dar cu greu mă las convins de veridicitatea minunilor, cel puțin cele care se întâmplă(sau nu) în zilele noastre.
Mi-am propus, și mi-a propus părintele Florin să merg, cu prima ocazie, la Paltin – Petru Vodă. Am mers pentru prima data la Paltin cu mai puțin de un an în urmă, undeva prin luna iulie 2020, iar prima vizită mi-a întors toată viața la 180 de grade.
Cu aproximativ doi ani în urmă o fiică duhovnicească de a mea revenea în R. Moldova, după o perioadă de câteva luni petrecută la mănăstirea Paltin-Petru-Vodă și mi-a dăruit o „icoană” a părintelui Justin. M-am mirat în sinea mea, cunoscând și procedurile de canonizare: „De ce i-au făcut icoană, când încă nu a fost canonizat?”, aș putea spune chiar că m-am revoltat cumva, fără a mă manifesta(azi îmi pare rău, dar cred că așa a fost lucrarea lui Dumnezeu).
Cu o lună de zile înainte de a ajunge la Petru Vodă, medicul nostru, care îmi e și prieten din copilărie, m-a chemat la el să-mi spună că „S-a gândit la o soluție, care crede, aproape sigur, că va da roade” – era vorba despre fertilizare, întrucât, după părerea lui, la acea vreme, era cu greu de crezut că vom putea avea copii pe cale naturală (el poate confirma oricând veridicitatea celor expuse). Am zis că o să mă gândesc, însă soția mea a refuzat categoric să accepte o astfel de variantă(„Bărbatul necredincios se va sfinți prin femeia credincioasă”(I Cor 7, 14)).
Cu două săptămâni înainte de a ajunge la Paltin, medicul la care am făcut aproape lunar toate ultrasonografiile și care cunoștea foarte bine problemele noastre, la ultimul control de rutină, i-a mărturisit soției că nu crede că noi vom reuși „să mai obținem o sarcină, pe cale naturală”.
Era o zi din mijlocul verii. Am ajuns la mănăstire, unde am fost întâmpinați cu multă bucurie de maicile de la Paltin. Imediat ce am ajuns, am mers la chilia unde părintele Justin și-a petrecut ultimii ani din viață. La chilie, părintele Florin m-a îndemnat să iau pe grumaz Epitrahilul pe care l-a purtat părintele Justin când era în viață și care se află expus în chilia sa. Am citit o rugăciune iar sentimentele pe care le-am avut și pe care nu le pot descrie în cuvinte, m-au coplișit. Am exclamat doar atât: „Am simțit ceva!” Știindu-mă foarte realist, părintele s-a amuzat, neștiind că de data aceasta chiar trăiam un început de minune.
Am rămas în mănăstire aproape o sămptămână de zile, timp în care am săvârșit Sfânta Liturghie zilnic, iar după Liturghie urmau ore întregi petrecute la chilia părintelui.
Într-una din zile am avut un moment de „intimitate” cu părintele, în care am rostit(lângă patul din chilia sa), poate cea mai sinceră rugăciune din viața mea: „Părinte, dacă ești sfânt arată-mi. Nu-ți cer nimic deosebit. Vreau un copil!” Eram atât de convins, că rugăciunea mea va fi împlinită!!!… Într-o discuție cu maicile, după ce le-am spus povestea familiei noastre și dorința de a avea copii, ele m-au încurajat să mă rog părintelui și va rămâne soția însărcinată. Eram atât de convins, încât am exclamat că nu pentru asta m-am rugat: „Eu m-am rugat ca atunci când voi merge acasă, să aflu că e deja însărcinată!” Așa a fost; la trei zile am aflat că soția este însărcinată!
A fost o sarcină ușoară, fără complicații, iar timpul a trecut ca vântul. După nașterea, prin cezariană, medicul care a operat-o pe soție(prietenul meu din copilărie), mi-a mărturisit: „Justina chiar este o minune. Femeile cu astfel de structură a organelor interne reproductive, foarte greu rămân însărcinate, iar dacă ajung la sarcină, cu greu ajung să nască în termen și de multe ori duc sarcina cu probleme”. Sarcina a fost foarte ușoară, dusă până la termen, iar în data de 17 martie 2021 a venit pe lume Justina – minunea noastră. Mărturisesc că, în visele mele, niciodată nu m-am gândit să pun numele copiilor mei Justin sau Justina, dar am simțit-o ca o datorie de a mărturisi.
Azi, suntem la mănăstire. Justina doarme liniștită sub protecția ocrotitorului ei ceresc – părintele Justin, iar noi trăim în continuare minunea, data nouă de Dumnezeu, pentru rugăciunile părintelui nostru drag, Justin. Justina confirmă faptul că „Minunat este Dumnezeu, întru sfinții Săi!”(Ps. 67, 36).
Știu că părintele nu a fost canonizat, însă trăirile mele mă fac să fiu convins este un sfânt, cu îndrăzneală la Dumnezeu. Nu simt nevoia să găsesc în calendar un Sf. Părinte Justin de la Petru Vodă, pentru că știu că Dumnezeu l-a preamărit, întrucât rugăciunile mele au fost duse la Bunul Dumnezeu de către acest MARE OM și SFÂNT. Numai un sfânt poate avea îndrăzneală la Dumnezeu!

Sfinte Părinte Justine, roagă-te pentru noi păcătoșii. AMIN

Știri

Comments are closed.

Înapoi